Am ajuns la Erzurum, de aseara, ultimul popas inainte de intrarea in Iran, un oras foarte frumos si curat. Pacat ca nimeni nu vorbeste engleza.
Am ajuns tarziu, dupa 14 ore de condus prin niste zone de o frumusete rara, noua pentru noi. Totul a fost umbrit de incompetenta si lacomia receptionerului de la hotelul unde am facut rezervarea (de aia era ieftin
). Nu a contat cate camere am rezervat, omul ne tot numara si insista sa ne inghesuie pe toti in cat mai putine camere. Dupa o ora de urlete si nervi, a venit big boss-ul si a zis ca e ok, cum am rezervat, receptionerul tot nu pricepea si inca se mai zbatea usor in insistente si ne cerea sa lasam pasapoartele la receptie, pe niste polite la vedere. A ramas uimit cand am refuzat.
La final, cand ne-am vazut cu cheile in mana, am ajuns in camera, un singur cuvant “groaznic” dar oboseala a ridicat confortul camerei la rang de 5 stele. De mic dejun nici nu a fost vorba sa il mai luam, desi era platit. Acuma conducem de peste 150 km si nu reusim sa gasim un loc sa bem o cafea, de ceai si de cafea instant ne-am saturat.
Aventura continua, Iran sosim.
