Stage 4: Erfoud-Zagora
Azi a fost cea mai intensa si tehnica etapa, timpul a fost scurt, aproape imposibil de sustinut, desi unii au reusit. Noi nu
. Am avut munte, piatra, roci ascutite si dune, s-a comportat exemplar pana la final, cand am reusit sa indoim cardanul, acum e la reparat la Izmail. Partea cu cardanul nu ne-a afectat foarte tare, s-a intamplat pe final. L-am lovit cand am vazut ca avem un Rav 4, de pe locul 3 in fata si am vazut amandoi negru in fata ochilor. Deja nu mai suport Rav-urile astea
. Bineinteles ca si Rav-ul cu numarul 200, singurul care a ajuns in timpul dat, acum e la service, asta inseamna ca au mers ca nebunii iar Sahara nu iarta. Vom vedea. Suntem pe 4 in clasamentul general si am reusit sa ne consolidam pozitia azi, greu o putem pierde. Poate reusim un loc 3 sau de ce nu, un loc 2, mai sunt doua etape.
Ca la toate raliurile la care am participat, am intalnit tot felul de oameni.
Azi va voi vorbi de Juan, un batranel spaniol care concureaza singur (copilotul lui este un caine mare, pe care legea spaniola ii interzice sa il lase singur sau cu altcineva
). Ei bine Juan a fost un ghimpe in coasta noastra in prima etapa. Azi, la vreo 30 km de start am dat de el impotmolit in nisip, cocotat in varful unei dune. Am oprit si, cu chiu cu vai, l-am tras de acolo, din partea noastra un gest de fairplay gratuit. Ei bine, mosulica asta, tot raliul, de cate ori ne ajungea si ne vedea opriti ca umflam rotile, oprea si el, daca ne ajungea mai tarziu, nu ne depasea, noi de indepartam si tot asa, la final a ramas in spatele nostru la cateva secunde ca si gest de fairplay (cu toate ca mergeam cu 29km/h), ca sa nu ne bata timpul, care zicea el ca l-am pierdut tractand-ul din nisip (desi am fiert ambreiajul de mirosea in toata Sahara) ba, mai mult, a mers in spatele nostru pe asfalt cu 29km/h, pana am oprit ca sa ne asiste cu desfacutul cardanului. Noi i-am tot zis ca nu e nevoie sa stea in spate, dar nu a contat. Multumim Juan.
Bineinteles ca am intalnit si comportamente nesportive , dar nu vom vorbi despre asta, Juan ne-a inseninat. El nu stie ca noi am fi oprit pentru orice participant din categoria noastra, in felul asta pastram competitia vie si onorabila.
Echipajul britanic cu care ne-am imprietenit, din care face parte si Jack, cu care am fost in Mongol Rally, au abandonat la 200 de metri de start, inca nu stim de ce, dar suntem foarte necajiti, erau baieti faini cu care ne mai intreceam prin desert.
Que sera, sera
Deja m-am murdarit la gura de spaniolo-francezo-italiano-engleza, plus maini
Sa ne vedem cu bine!
Fun fact, echipajul 202, niste portughezi, soferul e ceva locotenent in armata lor (un sofer nebun), m-au cautat sa imi arate poze cu printscreen-uri la pagina asta de facebook, trimise de camarazii lor din Portugalia care ne urmaresc…foarte tare
