Totul e foarte mare pe aici. Iar daca nu e foarte mare, in mod sigur e foarte lung sau foarte lat
. Totul e foarte. A da, uitasem, e si foarte frig. Dar acestea sunt detalii, pentru ca e si foarte frumos, e exact ca in Romania, drumuri nationale bune si interminabile, case ca in satele romanesti si paduri interminabile (inca mai au). Mai putin partea oraseneasca a Rusiei, cel putin pana acum, parca sunt niste sate mai mari. In rest, exact ca pe youtube, foarte multi oameni bauti pe strada.
Am plecat ieri din Ulan-Ude spre Moscova (vrem sa bem o cafea cu Putin, daca face cinste, ca nu mai avem bani), si am tranzitat o mica bucatica din malul estic al lacului Baikal (doar 400 km), dupa care am dormit intr-un mic orasel, cu ai lui nelipsiti iubitori de vodca.
Dupa ce am tranzitat toate “stan-urile” vorbitoare de rusa mai mult decat limbile lor materne si unde mai nimeni nu stie engleza, am intrat cu speranta si incredere intr-o Rusie mai invatata si mai inteleapta, dar m-am inselat tare, pana acum NIMENI nu vorbeste engleza (e mai trist ca in stan-uri), majoritatea nu inteleg nici macar cand ii intrebi “do you speak english?”. Si cu toate ca vad ca nu le vorbesti limba, absolut toti iti vorbesc in continuare intr-o rusa cursiva si asteapta sa le raspunzi, cu niste ochi mari de “cum, nu intelegi rusa?”. Noi le spunem apoi “niet ruski”, ei continua in rusa, nici macar nu incearca sa faca semne. La inceput a fost frustrant, acum ne distram pe seama asta, chiar daca e trist.
Mai jos as dori sa citez parerea lui Leo Alexa despre situatia de mai sus:
“Am vazut inca o data cat de importanta este educatia. Am experimentat pe pielea noastra ce inseamna sa nu stii sa citesti si sa comunici cu cei din jur si realizam ca este la fel de grav sa ai aceste capacitati si sa nu stii cum sa te folosesti de ele! Intr-o lume in care mediul inconjurator este afectat din ce in ce mai mult de prezenta omului, educatia trebuie sa devina prioritatea zero la nivel global, altfel viitoarele generatii sunt condamnate la o viata mai dificila decat ne putem imagina in prezent.”
Da e TRIST.
Mai avem 4300 km pana la Moscova, ne vom opri si la Novosibirsk, la un ficior rus, ce l-am cunoscut in Turcia.
Va urma…
P.S. Am intalnit totusi un “vorbitor de engleza” un ospatar, care cu toata engleza lui si cu tot cu meniul care continea poze, a incurcat comanda, de am sfarsit prin a manca de la Subway.
