Azi e una din putinele zile in care m-am trezit inaintea alarmei si sunt relativ odihnit. Tot in dimineata asta am simtit, pentru prima oara in multe zile, racoare (aproximativ 25 grade), e frig dea binelea dupa standardele desertului Uzbek
. Ieri la ora 17, cumparam apa rece la 1 litru si, in 10 minute afara, devenea calda ca ceaiul. Dar, sunt sigur ca temperatura isi va intra in drepturisi la pranz vom avea iarasi de la 40 de grade in sus.
Astazi vom avea o zi lunga, peste 12 ore de condus, o vama de trecut si un desert de lasat in spate. Pornim spre Dushambe, Tadjikistan, unde avem programare la mecanic pentru verificari si schimbat rotile de fata cu cele de spate.
Vom lasa in spate frumosul, istoricul si tolerantul oras Bukhara, unde musulmanii si evreii imparteau aceeasi moschee. Unde turismul incepe sa devina o parte importanta a economiei, unde maestrii fierari inca lucreaza cu tehnici invechite, spre deliciul turistilor. Vizual, Bukhara iti ofera aceleasi placeri ca oricare alt oras turistic al Europei, insa nu iti poate oferi aceleasi sentimente ca si Iranul; oamenii incep sa se obisnuiasca cu turistii si, implicit, incep sa apara persoane care vor sa te insele, insa, cei mai multi oameni sunt calzi, politicosi si curiosi sa stie de ce facem Mongol Rally, toti vor poze cu masinile noastre. In mod sigur, Bukhara isi merita locul in orice ghid turistic al Asiei. Inca gasesti preturi mici, comparativ cu Europa, dar mai mari decat cele cu care ne-am obisnuit pana acum.
Tot aici, dupa 8000 de kilometri, ne-am intalnit intamplator, pe strada, cu un echipaj olandez de care ne despartiseram la Sibiu si care urmase o ruta diferita.
Va urma…
PS. Sa nu uitam de partea umanitara a raliului. Sa ajutam Somaro sa ii ajute pe cei nevoiasi!
