Spre rusinea mea, este o tara despre care nu stiam nimic, auzisem de ea ca exista si can atat. Oricum a fost un mare soc sa trec de Turkmenistan si al ei megalomaniac si sa intru in democraticul, insoritul si vesnic incinsul Uzbekistan, pentru ca e cald tareee, 40 de grade in sus, e normal pentru ei, eu cam sufar
la fel si AC-ul lui Sandel, am ajuns la Nukus unde cladirile frumoase, oamenii calzi si nivelul european de civilizatie ma surprins (deh, european needucat). Si aici avem nevoie de o geanta sa caram banii, dar macar Som-ul are valoare si Uzbecii traiesc mai bine ca Iranienii si Turkmenii. Am iesit aseara la bere, da bere, desi sunt musulmani, sunt foarte deschisi, vodca e peste tot, sa revenim…bere rece, prima dupa, nici nu mai stiu de cand, eu am inpresia ca de o viata, mai ales dupa caldurile ce le tot induram. Acuma am plecat spre Samarkhand, dar nu cred ca reusim sa ajungem, probabil vom inopta la Buhara. Rog pe aceasta cale guvernul Uzbek, sa asfalteze mai bine soselele. Dar fata de offroad-ul Turkmen, acuma ne simtim ca pe autostrada, cu acelasi peisaj desertic asiatic.
De data asa stau in dreapta, l-am prostit pe Leo din echipa “we are all mongolians” sa conduca un pic…viataaa. Apropo, din “we are all mongolians” am devenit cu totii “we are allWAYS LATE” . Nicicum nu reusim sa plecam devreme sau sa ajungem cand ne propunem (Mongol Rally spirit). Asta daca ne tine benzina, e proasta si e rara, aici masinile functioneaza cu propan, ca brichetele
, tot punem cate putin, sa se amestece cu “aia buna de 91” din Turkmenistan, in Uzbekistan e de 80 si o gasesti pe piata neagra.
Planul la Samarkhand sa ne reunim intr-o caravana mai mare pentru Pamir, mai fun, mai safe.
Va urma…
